Atunci

Atunci, imi iau stiloul ca sa scriu ca o iubesc, ca are parul cel mai lung din lume si ca viata mea se cufunda in el, iar daca tu consideri ca asta e o chestie caraghioasa, esti vai de capul tau, ochii ei sunt pentru mine, ea este eu, eu sunt ea, si cand ea tipa, tip si eu si tot ce voi face vreodata va fi mereu pentru ea, ii voi da totul mereu si, pana la moartea mea, n.o sa fie dimineata in care sa ma trezesc pentru altcineva in afara de ea si in care sa n.o fac sa ma iubeasca si in care sa nu.i sarut iar si iar incheieturile mainilor, umerii, sanii si atunci sa.mi dau seama ca daca esti indragostit, scrii fraze nesfarsite, nu mai ai vreme sa pui punct, trebuie sa continui sa scrii, sa scrii, sa alergi mai departe decat inima ta, si fraza nu vrea sa se opreasca, dragostea nu are punctuatie, iar lacrimile starnite de pasiune se preling, cand iubesti ajungi sa scrii lucruri interminabile, cand iubesti ajungi intotdeauna sa te consideri Albert Cohen.

Iluzii pierdute.

Nu o sa ma satur in veci: cand imi place fata, vreau sa ma indragostesc de ea; cand sunt indragostit de ea, vreau s.o sarut; cand o sarut, vreau sa ma culc cu ea; cand ma culc cu ea, vreau sa traim impreuna intr.un apartament mobilat; cand traim impreuna intr.un apartament mobilat, vreau sa ma insor cu ea; dupa ce ma insor cu ea, intalnesc o alta fata care imi place. Barbatul este un animal nesatisfacut, care ezita intre mai multe frustrari. Daca femeile ar fi smechere, l.ar refuza, ca sa alerge dupa ele toata viata.

In dragoste exista o singura intrebare: cand incep minciunile? Esti la fel de fericit cand sa te intorci acasa pentru a regasi aceeasi persoana care te asteapta? Cand ii zici " te iubesc", crezi intotdeauna chestia asta? Va venii - in mod fatal - un moment in care te vei cazni s.o faci. In care "te-iubescurile" tale nu vor mai avea acelasi gust.

Cand divortezi, cumperi intotdeauna Despartirea de Dan Franck. Prima scena este emotionanta: in timpul unei reprezentatii de teatru, barbatul isi da seama ca sotia nu.l mai iubeste, pentru ca isi trage mana din a lui. El incearca sa i.o apuce din nou, insa ea o trage iar. Eu imi spuneam: ce scarba! De ce atata cruzime? Totusi, nu e marea cu sarea sa.i lasi mana in mana lu` barbata-tu, ce dracu`! Pana in ziua in care mi s.a intamplat acelasi lucru. Am inceput sa resping mereu mana lui Anne. Ea ma lua cu dragalasenie de mana sau de brat ori de cate ori isi lasa mana pe coapsa mea, cand ne uitam la televizor, iar eu ce vedeam? O mana moale, albicioasa, de consistenta unei manusi Mappa. Ma infioram de dezgust. Parca ar fi pus pe mine o caracatita. Ma simteam vinovat: cum, Doamne iarta.ma, ajunsesem pana aici? Ma transformasem in scarba aia din cartea lui Dan Franck. Ea insista sa.si amestece degetele cu ale mele. Eu ma sileam, fara succes, sa.mi stapanesc o strambatura. Ma ridicam cu o saritura, chipurile ca sa ma duc sa ma usurez, dar in realitate numai ca sa fug de aceasta mana. Apoi ma intorceam, cuprins de remuscari, si priveam mana pe care o iubisem. Mana ei, pe care i.o ceruem in fata lui Dumnezeu. Mana ei, pentru care, cu trei ani in urma, mi.as fi dat viata s.o pot tine asa. Si nu simteam decat ura fata de mine, rusine fata de ea, indiferenta, dorinta de a bazai. Si strangeam la piept aceasta caracatita moale, apoi ii dadeam o sarutare amestecata cu tristete si ciuda.

Dragostea ia sfarsit atunci cand nu te mai poti intoarce inapoi. Asa iti dai seama: apa a curs pe sub poduri, neintelegerea domneste, v.ati despartit fara ca macar sa observati.

Cu timpul, iubirea dispare.

Dragostea este o batalie pierduta dinainte.

La inceput, totul este frumos, chiar si tu. Nu.ti vine sa crezi ca esti asa de indragostit. Fiecare zi iti poarta mica incarcatura de miracole. Nimeni de pe fata Pamantului n.a mai cunoscut vreodata atata placere. Fericirea exista; si e simpla: este un chip. Universul zambeste. Timp de un an, viata nu este decat o insiruire de dimineti insorite, chiar si in dupa-amiezele cu ninsoare. Scrii carti pe aceasta tema. Te casatoresti, cat mai iute posibil - de ce sa stai pe ganduri, daca esti fericit? Gandurile te intristeaza, viata este cea care trebuie sa invinga.

In al doilea an, lucruile incep sa se schimbe. Ai devenit tandru. Esti mandru de intelegerea care s.a stabilit in sanul cuplului. Iti intelegi sotia "din priviri"; ce bucurie sa simti ca esti una cu ea. Pe strada, lumea crede ca nevasta iti este sora; chestia te flateaza, dar te si lucreaza. Faceti dragoste din ce in ce mai rar si crezi ca nu e nimic grav. Esti convins ca dragostea voastra este, pe zi ce trece, tot mai puternica, dar, de fapt, sfarsitul lumii este pe aproape. Aperi casatoria in fata amicilor burlaci, care nu te mai recunosc. Dar esti sigur oare ca te recunosti pe tine insuti in cel care isi recita lectia papagaliceste si se abtine sa se uite dupa domnisoarele proaspete care dau stralucire strazii?

In al treilea an, nu te mai abtii sa te uiti dupa domnisoarele proaspete care dau stralucire strazii. Nu mai vorbesti cu sotia ta. La restaurant, stai ore in sir langa ea, ascultand se povestesc vecinii de masa. Iesiti in oras din ce in ce mai des: asta iti este scuza, ca sa nu mai regulezi. Curand dupa aceea vine si momentul in care nu.ti mai poti suporta nevasta nici o secunda, fiindca te.ai indragostit de alta. Exista un singur punct in privinta caruia nu te.ai inselat : viata este cea care are, cu adevarat, ultimul cuvant. In al treilea an, ai o veste buna si una rea. Cea buna: dezgustata, nevasta te paraseste. Cea rea: incepi o noua carte.